Biserici: Update informational

Pura coincidenta...
Vasile Ros, Dublin-Ireland

Analizand evenimentele care se petrec in jurul nostru nu putem sa ramanem indiferenti fara a ne intreba: o pura coincidenta?

Planeta noastra este in momentul de fata zdruncinata de perturbatii masive ale climei, de activitati seismice si o crestere exacerbata a violentei (de limbaj, de actiune in conflicte reale si conflicte simulate – jocuri electronice si filme - amenintari si acte teroriste). Acestea ar fi trecute cu vederea daca nu am vedea accelerarea declinului din viata morala a locatarilor de pe planeta. Acest pericol extraordinar aduce tot mai mult in mintea crestinilor relatarea Domnului Isus in Evanghelia lui Matei, spunand ca "intrutotul se va intampla la venirea Lui precum a fost in zilele nefaste ale lui Noe!"

Traim clipele dinaintea revenirii lui Isus Hristos a doua oara. Trebuie sa recunoastem clipa. Niciodata in istoria omenirii aceste evenimente nu au fost mai complexe ca si acum. Ce facem noi ca si urmasi ai lui Isus Hristos pe acest pamant?

Ultimele doua Sarbatori ale Nasterii Domnului, au fost pentru omenire un semnal de alarma.

In 26 Decembrie 2003 la ora 5.26 am (locala) un cutremur de 6.6 grade pe scara Richter in sud-estul Iranului, in provincia Bam, cu peste 30,000 de morti, peste 30,000 de raniti si peste 85% din cladirile din zona au fost partial sau total distruse.

In 26 Decembrie 2004 la ora 9.05 am (locala) un cutremur de 9.0 grade pe scara Richter are loc in Oceanul Indian la west de Insula Sumatra (Indonezia). Efectele acestui cutremur pe fundul oceanului au o intindere ce depaseste orice prezicere, fiind afectate cel putin 13 tari in Asia si Africa. Pagubele se ridica la peste 160,000 de morti, numarul ranitilor si a celor ramasi fara adapost ridicandu-se la milioane. Localitati, orase si chiar insule distruse in totalitate.

Acestea sunt date pe care le vedem in fiecare zi la emisiunile informative, le citim in ziare, le auzim la radio. O realitate cu care ne-am obisnuit, intrucat este dincolo de granitele noastre, si nu suntem afectati direct la buzunare si la comfortul nostru. Nu ne mai miram nici de milioanele de copii care mor inainte de a se naste, de cei care mor datorita boliilor si foametei, razboaileor civile si conflictelor interetnice, sau luptei duse impotriva terorismului. Am devenit imuni la realitate. Suntem vaccinati cu o doza de siguranta falsa. Cat de trist.

Haideti sa privim dincolo de ce se vede.

Iranul este o fortareata musulmana, unde cuvantul “Dumnezeu, Isus, Biblia, crestin ” ridica multumea in picioare precum in arenele romane, si condamna crestini la moarte, daca nu la inchisoare pe viata. Imanii care conduc tara nu vor vrea niciodata crestinismul sa patrunda la ei pe cai legale. De fapt influenta lor se vede astazi in tarile din jur. Priviti doar in Irak si veti intelege.

Indonezia este tara cu cei mai multi musulmani raportat la numarul de locuitori. Aici au avut loc cateva atacuri teroriste impotriva crestinilor (sau proveniti din tari crestine) soldate cu sute de morti, mii de raniti si destine distruse.

Tarile lovite de acest evenimente sunt fie musulmane, budiste, sau alte religii orientale, insa niciuna nu este crestina in orientare religioasa.

Aceasta ridica primul semn de intrebare: au avut loc doua cutremure cu efecte ce nu sau intalnit exact la un an diferenta, pe 26 Decembrie, in tari necrestine si mai bine zis impotrivitoare crestinismului, in timp ce crestinatatea serba Nasterea Mantuitorului Isus Hristos, ca o pura intamplare?

Daca da, atunci soarta, stie ce va mai fi pe 26 Decembrie 2005 cu omenirea si dupa cum merg lucrurile nu vad schimbari in bine si nici un viitor pentru omenire.

Daca nu, atunci eu si tu, trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu in sinceritate, cu cainta si umilinta, si sa Ii multumim ca am fost salvati, protejati si ca ne iubeste ca fii ai Sai.

Noi care traim in Europa suntem protejati de aceste evenimente, dar sa nu uitam ca avem o Uniune Europeana care a divortat de Dumnezeu in mod deschis, prin adoptarea unei constitutii fara referire la Dumnezeu si valorile crestine. Ce ne va astepta pe cei ce ne numim crestini cu numele dar Ii tagaduim puterea lui Dumnezeu prin fapte?

Eu personal nu cred in coincidenta, insa cred cu certitudine in Dumnezeu, care a facut cerurile si pamantul prin puterea Cuvantului Sau, si a creat pe om din tarana pamantului punandu-i in fata binele si raul, viata si moartea, raiul si iadul. Mai cred in Isus Hristos care s-a nascut prin actiunea Duhului Sfant in fecioara Maria, care a trait fara pacat, a fost rastignit, a murit pentru pacatele mele si ale lumii intregi, a fost ingropat, dar a inviat si inaltat la cer. Mai cred in revenirea Lui pentru a rapi Biserica, pentru a intemeia Imparatia de 1000 de ani pe pamant, si in judecata de la Marele Tron Alb.

Dragul meu, Dumnezeu vorbeste in multe feluri si moduri, dar omul, creatura Lui, tot nu ia aminte. Tu ce faci? Mai astepti si alte coincidente pentru a te documenta sau alimenta setea de fascinant? Nu uita, azi este ziua cand se mai poate salva. Maine, poate te va prinde valul si nu vei scapa. Alege. Nu lasa coincidenta sa determine soarta vietii tale.

---

"Umbla inaintea Mea si fi fara prihana"( Gen 17:1) Gabriel Pruteanu

Ca niste oameni ce traim pe acest pamant noi putem sa avem doua atitudini: Sa traim pentru a realiza cat mai multe lucruri si sa ne multumim cu atat, sau putem sa cautam sa avem realizari dar in acelasi timp sa fim niste oameni care sa umble cu Dumnezeu pe acest pamant. Cuvantul din geneza se adreseaza unui om care a inteles ca nu este suficient sa traiesti pentru a avea, ci mai important decat aceasta este ca noi sa traim in fiecare zi o viata de ascultare fata de Dumnezeu.

Acest indemn nu a fost valabil doar pentru Avraam ci este valabil pentru orice om, astazi. Daca vrem sa ascultam glasul lui Dumnezeu, in fiecare zi El ne spune "umbla inaintea mea si fi fara prihana".

Pentru a face lucrul acesta trebuie sa intelegem, in primul rand, ca: UMBLAREA CU DUMNEZEU ESTE O UMLARE IN CONFORMITATE CU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

Ceea ce inseamna ca noi nu putem umbla cu El bazandu-ne:
- pe ceea ce credem noi ca este bine
- pe simtamintele noastre
- pe diverse scrieri ale oamenilor, care au trait in vechime sau care sunt contemporani cu noi.

Singura sursa de incredere, ce ne poate spune cum sa umblam cu Dumnezeu a fost, este si va fi intodeauna doar Biblia. Dumnezeu a dat, in Cuvant, anumite reguli si daca vreau sa umblu cu El, eu trebuie sa cunosc si sa implinesc voia lui Dumnezeu. Cand inimile noastre apartin in totalitate Lui, nimic din ceea ce trebuie sa fac nu mi se va parea prea greu, pentru ca ceea ce fac, fac din dragoste pentru El.

In al doilea rand, sa vedem cateva trasaturi esentiale de caracter ale omului ce umbla cu Dumnezeu. Asadar:

OMUL CARE UMBLA CU DUMNEZEU ESTE CARACTERIZAT DE:
- Sinceritate. Un astfel de om niciodat nu va fi un om dublu, nici in relatia lui cu oamenii si nici in relatia lui cu Dumnezeu.
- Perseverenta. Un astfel de om, in ciuda tuturor geutatilor nu va da inapoi, nu va renunta, ci va "alerga cu staruinta in alergarea care ii sta inainte"(Ev 12:1)
- Credinciosie. Omul care umbla cu Dumnezeu va cauta sa fie credincios in cele mai mici lucruri, deoarece "micile amanunte" intaresc sau erodeaza caracterul nostru.
-Neprihanire. Omul care umbla cu Domnul va cauta sa fie sfant ca si Cel pe care il reprezinta.
-Ascultare. Chiar daca ascultarea de Dumnezeu ne poate duce in locuri si situatii necunoscute, iar noua ne este teama de necunoscut, umlarea cu El in ascultare, va astupa orice vale, va face drum peste orice munte, va deschide inaintea noastra marea, vom primi apa din stanca, vom fi hraniti in mod miraculos, pentru a ajunge cu bine la capatul calatoriei (sau a umblarii noastre) incepute. Ascultarea este un drum plin de peripetii, de teste, de lacrimi, de bucurie, de infrangeri, de biruinte, dar toate aceste lucruri sa nu ne sperie, ci sa ne determine ca zilnic, cand Dumnezeu ma cheama sa umblu inaintea Lui , eu sa spun: iata-ma , vin sa traiesc cu Tine in ascultare.
Concluzionand, putem spune ca cine va umbla cu Dumnezeu pe acest pamant , va veni ziua cand va fi pentru totdeauna cu Acela cu care au cautat sa traiasca zilnic, in ciuda tuturor greutatilor si piedicilor.